Zodia Cancerului sau Vremea lui Trăienică-Vodă sau Povestea unei fete fără noroc

   Toată lumea aşteaptă ca România să se facă bine. Puţini însă observă că aşa ceva nu mai este posibil. Pentru că această ţară este foarte grav bolnavă. Bolnavă de o boală grea, aflată în fază terminală.

   România suferă de multă vreme: unii spun că încă de la naştere. Poate chiar mai dinainte. Primul ei staroste a observat ceva, a încercat un leac naturist: tăierea viilor. Alţii, mai nou, oarecum vecini, şi cam în  aceeaşi  situaţie, au experimentat  cu "abolirea" votcii. În niciun caz n-a mers. Apoi a mai fost şi violul roman... După o aşa pacoste îţi revii greu sau niciodată. La noi a fost, din păcate, a doua variantă. Mai poate fi observat amănuntul că bietei fetişcane i se trage mereu, periodic, de la unul al cărui nume începe cu "T" şi se termină cu "n"...

   Aşadar... România boleşte de câteva mii de ani. S-a crezut că, în ultimele două decenii îşi va reveni. Eroare! Unii au încercat câte un leac miraculos, dar nu atât de convinşi, potenţi şi plini de bune intenţii cum vor să pară. Au dus-o la doctor. Care s-a dovedit a fi doar un şaman nenorocit. Alţii i-au mai aruncat o aspirină... Au scos-o în Lume: "Uite, fă, eşti în Nato, eşti în UE! i-au strigat. Ar trebui să ne fii recunoscătoare toată viaţa!" Viaţă... Care viaţă?! Asta... e Viaţă?! Şi, drept garanţie, i-au smuls şi hainele de pe ea.  Ea, sărmana, era năucă şi fără vlagă. A început din nou să dârdâie. Vă reamintesc: era, de multă vreme, suferindă.

   Şi... ca un corolar al Răului... vin oştenii Marnelului. Pe motiv că o ajută... o iau la şuturi. La tăvăleală. La "omor"! Fără milă. Fără ruşine.

(M-am întristat. M-am enervat. Voi continua, poate, într-o zi când îmi vor trece dracii. Mi-am revenit. Zic:)
   România, acea fată frumoasă, cam peizană dar harnică, talentată şi cu nuri, cea pe care o avem în minte aproape cu toţii, e pe moarte. Poate chiar momentul în care vorbim aici a şi murit. Oricum decesul e inevitabil. Deşi... mulţi nu-şi vor da seama. Ei vor rămâne multă vreme în minte cu acea imagine de codană durdulie.
   Nu zic că în urmă va rămâne Pustiul. România se va reinventa sub altă formă. Sub alt chip. Poate chiar sub alt nume... Cibi Barna ...ne ajuţi?!
   Dar e cazul să vărsăm o binecuvântată lacrimă pentru ţara noastră cea trecută în lumea lui Dincolo. Şi să nu-i iertăm niciodată pe călăii ei care, acum, deja îşi ascut cuţitele în aşteptarea victimei ce va să vină.
   Oare îi mai putem opri?!