Hai la lupta cea mare!

Nu rămâne decât să ieșim în stradă și noi, românii. Nu apărăm nici ordonanțele, nici pesedeurile: apărăm Ființa noastră. Ne apărăm de obrăznicie, de fariseism, de prostie și naivitate indusă. Nu ne apărăm contra altora, ci de cei care vor să ne risipească. Ne apărăm entelehia noastră, cochilia în care simțirea noastră s-a retras și veghează, sufletul nostru dornic de lumină și curăție, năpădit de naivi și idioți.
Mâine plec la Craiova. Voi fi în stradă contra iohanismelor, koveșismelor și altor năpârci.
Hai la lupta cea mare!

Floare albastră, floare albastră... însă noi pierim din glastră!

Protestele din fosta noastră patrie, România, nu vor înceta. N-au cum: România încă nu e țăndări. Piețele sunt pline, dar alți protestatari așteaptă pe margine: la... minutul și scorul... vor intra pe tatami! De-asta bugetul SRI e de două milioane de euro: toți securiștii trebuie remunerați. Trebuie să intrăm neapărat în Guiness Book: în fosta noastră țărișoară, a lui Eminescu, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, din patru locuitori unul e securist, doi naivi și al treilea stă și așteaptă să i se mărească pensia sau salariul. Eu am spus asta demult, pe când încercam să joc în România piese cu eroi precum Mihau Viteazul, Brâncoveanu și alți martiri, spre hazul câtorva directori de teatru (nu toți, doar trei sferturi!), și ei cu epoleți și simbrii sorosiste. 

Nu vă mai amăgiți: România e moartă. Bieții... Dragnea și o trupă subțire de naivi au încercat o ultimă resuscitare ”bușon la bușon”, dar vor fi aspru pedepsiți pentru patriotismul lor inconștient!

Vom muri și vom fi fericiți! Aici, în piețe doldora de copii, pe care mamele i-au adus să demonstreze contra propriului viitor, curve, pești, elevi fugiți de la școală cu cornul și laptele dat de guvern, în ghiozdan, pensionari care protestează pentru că li s-a mărit, în sfârșit, pensia... printre adulatorii extaziați de performanțele unor români neaoși patrioți, precum Iohannis, Helvis, Kovesi, Tokes... Eminescu mai murmură, în zadar: ”Cum nu vii tu, Țepeș-Doamne...” Dar și Țepeș, ca și Mihai Viteazul, Cloșca și Crișan, Cuza și mai toți românii care au încercat să facă pentru propriul popor ceva... cu toții au căzut sub sabie românească. 

Am fost un popor narcisist și naiv care ne merităm soarta: tomberonul Istoriei. Din care Eminescu mai strigă îndurerat: ”Floare albastră, floare albastră... ” Fără să știe că albastrul e întunericul insalubru din ochi de securist...   

Cuvânt la înmormântarea patriei lui Mihai Eminescu, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare

Cică... la Sofia, ”bulgăroii cu ceafa groasă” protestează în Piața ”Mihai Eminescu” împotriva OUG abuzului în serviciu din România.
Cică... și la Craiova câțiva oltenași protestează sub coada calului lui Mihai Viteazul pentru ”democrație” și zaibăr proaspăt.
Cică... și marele Tokes se alătură efortului poporului român pentru salvarea democrației!
Cică... și la Chișinău, zece mii de moldovenași ai lui Ștefan cel Mare se aruncă asupra celor care vor să zdrobească democrația în țara-mamă! Cu Dodon n-au nimic...
”Cum nu vii tu, Țepeș, Doamne...”
Nenorociților... nu-i amestecați pe Eminescu, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare în naivitatea voastră insalubră, lângă Tokes, Dodon! Ați vrut să rupeți România? Ați reușit! Dar patria din sufletul meu, care e aceeași cu cea din mintea lui Eminescu, Viteazul și Cel Mare n-o s-o distrugeți niciodată!