Stelele nu mai sunt nici în Cer

   Îl resimt pe Eminescu întocmai ca pe un frate. Cineva va zice că şi un anume Zgonea spunea: "colegul meu Mihai Viteazul". Poate să spună! Azi, doar proştii se mai aud din păpuşoi.
   Eminescu n-a murit azi. A murit demult. Am fost la Casa memorială de la Ipoteşti. O bătaie de joc. Aşa cum o bătaie de joc este şi posteritatea marilor figuri ale Istoriei şi Culturii româneşti.
   Am scris piese cu protagonişti: Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Valeriu Gafencu şi alţii. Le-am scris cu sufletul, iar cunoscătorii spun că sunt deosebite. Însă nu asta e problema: ci aceea că, azi, România aceasta, supusă proştilor şi porcilor, care are în posturile cheie culturale nişte lichele, nu mai are organ pentru marile ei personalităţi. Ea are organ doar pentru proşti şi lichele! E şi normal: cine se aseamănă se pune într-o funcţie... Am scris Ministerului Culturii cerând explicaţii pentru acest embargou cultural. N-am primit niciun răspuns. Mi se pare normal!
   Azi a murit Eminescu. Voi scrie o piesă şi cu Eminescu.
   Aţi văzut în ultimii o sută cincizeci de ani o piesă cu Eminescu în prim plan?
   Nu. Şi nu veţi vedea. Nu pentru că nu se scrie. Nu pentru că nu se scrie bine. Ci pentru că acestă Românie e bolnavă.

Brâncoveanu

   Am scris "Cocoşii vor striga de trei ori", piesă despre marele român şi oltean Constanntin Brâncoveanu. Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la martiriul marelui Domnitor. este maximum din ce pot scrie eu, cu condeiul şi cu sufletul, în acest moment.Voi trimite piesa la toate Teatrele Naţionale din România. Şi la alte teatre. Dacă va răspunde cineva, o să vă anunţ!
   Nu va fi nimeni interesat. Azi, nimeni nu mai e interesat de România şi de marii români!