Articol scurt... că pleacă trenu'!

Isteria din coada articolelor mele de pe blog şi din ZVJ a atins paroxismul: zeci de cetăţeni indignaţi protestează în faţa realităţii, inadmisibile, că pramatia de truţă, acel scriitoraş şi profesoraş obscur, nu doar că l-a atacat pe infailibilul nea Fane, dar , ţaţo!, a îndrăznit să-l abrutizeze şi pe mirificul Băse! Până şi la coana Lenţi s-a dat, dobitocul, cea care, cu lacrimi în ochi s-a despărţit de ministerul pe care, ca o mamă bună şi un manager iscusit, l-a păstorit. Şi a investit, ţaţo, banii poporului în patinoare, parcuri la ţară şi telegondole... să se poată bucura şi amărâtul de român de beneficiile civilizaţiei! Lasă-le dracu' de spitale... oricum, când ajungi pe mâna doctorilor eşti cam mort... leagăne de plastic ne lipsesc! Şi prostu' ăsta de Truţă, care se tot laudă că i se joacă piesele peste tot... parcă e mare lucru!... dacă zice că mâine are premieră la Teatrul Naţional din Bălţi... şi invită acolo pe toţi care îl citesc şi sunt pe aproape... să rămână dracului acolo!

Omul meu, fost cu ochi albaştri, acum căcănii, de pe Net, a primit ordin să fie mai vehement: şi-a ascuţit limba după fiecare postare şi-a schimbat identitatea în Badea Costan, Prostan sau Ţugurlan... ca să dea senzaţia fraierilor de români că populaţia îl iubeşte pe cârmaci şi ia atitudine. Chestiune pe care o observ şi pe alte site-uri, unde cei câţiva combatanţi pentru cauza poporului român, şi implicit antidictatură, în frunte cu CTP-ul, sunt făcuţi albie de porci. Mai lipseşte trimiterea către agenturili străine! Protestele din Piaţa Universităţii, comandate de Antene, vedeţi că au încetat, poporul român e un înţelept... şi o duce al dracului de bine! 

Cer celor câţiva români vajnici şi curaţi care au îndrăznit să intre pe comentarii şi să protesteze contra celor câţiva insalubri, şi implicit, să-l "apere" pe nesimţitul de Truţă... să n-o mai facă. Să lase pe cei câţiva naivi susţinători ai marinelului, vai de mama lor, şi nenumăratele ipostaze ale "omului" meu de supraveghere să combată, singuri. Să vedeţi cum se vor desface, ca nişte paraşute de hărtie, "identităţile" românaşilor indignaţi. Lăsaţi-i să fiarbă în suc propriu, şi să se sfâşie între ei, ca dulăii nemâncaţi... Avem alte prorităţi. Ţara asta e pe buza prăpastiei, spiritul românesc e în paragină şi omul-român, sărac şi părăsit, nici nu mai e în stare să iasă în stradă şi să protesteze. Asta... în timp ce corul pupincuriştilor strigă că e bine, că avem un cârmaci destoinic şi un prim ministru minunat, care a înlocuit alt ministru minunat...

Acum plec la Bălţi, să-mi văd piesa. Păcat că nu veţi fi în splendida sală a Teatrului Naţional, voi, prietenii mei... şi nu tagma cârtitorilor: e piesa mea de catifea. Melancolică, parfumată, chiar tristă... Cum e şi Viaţa!

Înapoi la Literatură!

Observ că articolele de pe blogul meu şi din ZVJ nu doar enervează, la culme, băsiştii şi pe securistul meu (El, săracu, e cel mai cuminte...), dar sunt citite şi pe alte meridiane, din Argentina, Japonia, până la ţara-soră, Republica Moldova. Acolo voi şi fi, în curând. Pe 29 februarie 2012, orele 18, piesa mea "Patru surori", din volumul "TEATRU, piese jucate, premiate sau interzise", ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2000, va avea premiera la Teatrul Naţional  "Vasile Alecsandri" din Bălţi, Republica Moldova. Dacă dintre cititorii blogului meu, observ câţiva chiar din Bălţi, dar şi din Moldova noastră, Ucraina sau Rusia, sunt pe aproape şi doresc să vadă premiera, îi aştept, ca pe invitaţi ai mei, la sediul Teatrului din Bălţi. Poate vede şi dobitocul care se tot agaţă de haina mea, ca o scamă, că  "scriitoraşul" Truţă mai "produce". N-aş fi spus aceste lucruri, dar nesimţirea e deja cât casa şi, într-un fel , explică şi situaţia de băltire în care se află România în acest moment. Doar cu cârtitori, cu tipi care vorbesc şi improaşcă salivă, însă n-au scris în viaţa lor un rând... sau nu sunt în stare să rezolve o banală ecuaţie, dar îşi dau cu părerea, la umbra anonimatului, pe site-uri, nu e de mirare. Dar jigodiile au "statutul" şi "standardul" lor, nu mai sus de piciorul broaştei...
*
În comentariile articolelor mele din ziar mă atacă toate jigodiile, toate scursurile băsiste, toţi profitorii acestui regim nefast pentru România. Unul, că... de ce-l numesc pe marele voievod Mihai Viteazul... "Mişu Viteazul". De drag, bă... Eu îl numesc aşa cu iubire, ca pe înaintaş şi ca pe un frate mai mare. Comuna mea natală nu e Băileşti, deşi nu mi-ar fi ruşine cu asta, ci Călui, unde e celebra mănăstire ctitorită de Fraţii Buzeşti, cei mai credincioşi căpitani ai marelui oltean şi, deopotrivă, român. Spun că sunt urmaşul spititual al lui Eminescu şi al lui Ion Barbu, nu pentru că am un merit, ci pentru că aşa simt, ca o nevoie vitală de a aparţine unei clase de echivalenţă curate şi înalte spiritual. Te deranjează că tu eşti un gunoi ascuns sub preş... care, în umbra anonimatului, verşi salivă de şarpe? Nu ceti... Dacă eşti aşa viteaz, nu mă înjura pe mine pentru că îmi declar identitatea şi exprim la vedere ce simt şi ce gândesc. De ce n-o faci şi tu? Nu tot poporul român e jigodit, dar o bună parte din el e, şi asta se vede prin tufişurile comentariilor din ziar şi, din păcate, la vot. Priviţi-vă în oglindă, iar dacă vă place ce vedeţi... şi dacă vi se pare că tot ce se întâmplă acum în România e cinstit şi drept... atunci aveţi curajul s-o spuneţi. Mă duc în Moldova nu doar să asist la premiera unei piese a "scriitoraşului" Gheorghe Truţă, dar vreau să văd cum arată şi spiritul românesc înstrăinat. Şi dacă voi descoperi acelaşi jigodism, voi spune că asta e, că ne merităm soarta, şi nu voi mai scrie niciodată articole civice, aşa cum încă o fac acum!
P.S. Nu sunt comunist, n-am fost membru PCR (deşi nu e un păcat să fi fost...) şi că, deşi nu sunt chiar tîmpit... cum e el, am ocolit toată viaţa funcţiile de orice fel ( mai puţin pe cele matematice!) şi că nu sunt membrul niciunui partid. Iar pe Ponta l-am numit cum l-am numit, nu pentru că aş avea ceva cu PSD-ul, din contră, consider că USL e singura posibilitate de a scăpa de cancerul băsist, dar nu mi se pare normal să-l înlocuieşti pe Geoană cu Blaga şi să-ţi laşi în ofsaid partenerul, gudurându-te pe lângă o sculă a lui Băsescu, proaspăt numită să continuie nenorocirea României. În rest...  numai bine. Cerul de la Bălţi pare senin pentru piesele mele literare. Dar... Literatura e de ajuns ca să ne simţim oameni liberi, şi nu supuşi ai unor omuleţi de stat şi ai scundelor lor lichele?!

Vorbe...

Putem vorbi orice. Românii au talentul rar de a vorbi, uneori frumos, despre Nimic... Putem spune că Geoană a fost un fraier. Deşi... eu cred că ar fi fost un bun preşedinte, chiar dacă a gafat nepermis, după părerea unora, nesemnificativ, după părerea mea... că el trebuia ales, şi nu dromaderul... în absenţa lui Crin care a fost şi este cea mai bună variantă de preşedinte... Putem spune că Ponta a trădat încă o dată, dar nu din prostie, ci din străvechiul jigodism, putem spune că un ungurean ne lipsea din fruntea guvernului românesc... nu asta e problema: decât un român moale, mai bine un străin cu vână, vezi cazul Arafat... putem spune orice! Un lucru însă e clar: marinelul nu mai are ce căuta în fruntea statului român. Atâta timp cât el e acolo, vorbim... vorbe. Nu că ar fi puternic: el e păpuşa americană: când dumnealor dau ordin, bibicul iese la televizor şi spune că Roşia Montană trebuie revitalizată... c-aşa e interesul unora de dincolo de Ocean, că trebuie să luăm avioane expirate la un preţ de top... c-aşa e trendu'. El e păpuşa din mâinile serviciilor secrete, care şi ele sunt în mâinile cuiva... Restul sunt poveşti, pe unele le dezvolt în piesele mele, dar, din păcate, nu vi le pot prezenta aici, şi nici în altă parte, din motive pecuniare... Se scrie greu, uneori cu sânge, şi nu mai îmi permit să mă risipesc oriunde şi oricum. Dar e de datoria mea, ca urmaş, în linia spirituală Eminescu, Ion Barbu... să vă semnalizez, cu ceva vreme înainte, cum am şi făcut-o, dar nu m-aţi crezut... unii, puţini, m-au şi înjurat, că sunteţi înşelaţi şi târâţi la gropile de gunoi ale Istoriei. Cineva, adică mai mulţi, vă cred fraieri şi, oricum, incapabili să înţelegeţi ce vi se întâmplă. Eu n-am niciun interes, în afară de faptul că sunt, ca şi voi, român. Vă pot spune doar atât, ceea ce, cel puţin cei din Piaţa Universităţii, majoritatea care nu e totuşi securistă, a înţeles: că n-aveţi nicio şansă dacă nu vă mişcaţi! Oricum şansele de a reuşi să vă recăpătaţi demnitatea şi destinul de oameni liberi sunt reduse. Naţiunile evoluate sunt în criză şi ultima lor grijă e ca voi să scăpaţi din lanţuri. Însă nu uitaţi: prima condiţie e ca marinelul să plece. Apoi, cu o minune, ne mai putem reveni! Deşi... gândul meu sceptic şi precar îmi spune că vom fi ce-am fost, însă niciodată ceea ce trebuie şi în trenul în care trebuie. Noi suntem români... dar asta nu e de-ajuns!
*
Senzaţia noastră, ca români, e aceea că noi suntem "în rândul Lumii" şi, drept urmare, trebuie să fim trataţi ca atare. Suntem în ipostaza unui cerşetor (Şi am fost aduşi aici, treptat, timp de mai multe decenii... însă coliva ne-a "servit-o" marinelul şi regimul lui) care iese din tomberon, vede, pe stradă, în faţa Ateneului... să zicem, un grup de inelectuali, bine îmbrăcaţi şi bine hrăniţi, se apropie şi se bagă în vorbă... pe motiv că şi el e om! Cum să fii partener de discuţii şi de interese cu o naţiune, cum e cea americană, care are PIB de 14400 miliarde, iar tu ai PIB de 170 miliarde, adică 0, 02% din ce au ei?  E evident că te tratează de sus, mai ales că ai şi veleităţi şi comportament de slugă... nu te ia în seamă decât la "şi alţii". A, da... în treacăt, îţi impun conducătorii politici şi pe cei ai Serviciilor Secrete, nu pentru că ai fi foarte important pentru ei, dar, pe post de "picătură", e bine să te ştie sub tutela lor. Apropierea de Marele Licurici a fost inevitabilă, dar nu la dimensiunile de slugă. În UE, pe care marinelul o pune pe planul doi, am fi avut şansa să stăm de vorbă cu naţiuni mai apropiate de standardele şi mărimea noastră, fizică şi "intelectuală"... Feştila băsistă ne-a aruncat peste ocean... pentru mulţi ani de acum încolo, unde suntem puşi mereu în antreu, cu nicio vizibilitate spre sufragerie, unde se mai şi mănâncă. Iată încă un motiv, din cele o mie, pentru care marinelul şi regimul lui de rahat trebuie să plece... şi oricât aş căuta nu aflu nici măcar unul pentru care ar putea să rămână!
*

Bă, voi fiţi atenţi la subsemnatu'... că eu tot completez pe parcurs... De pildă, ungureanu' cel cu tichie albastră, fostul şef UTC, cum sunt toţi PDL-iştii, îşi dă măsura capacităţilor sale indubitabile: reglementează, în sfârşit, că nasolii de bugetari să stea la servici între opt şi patru. Ei, aşa mai merge, dom'le... Nici chiar Ceau n-a îndrăznit o aşa ispravă... Să stea, neică, să taie frunze la câini... aşa se măreşte Pib-ul... şi acuşi îi ajungem pe fraierii de americani! Când am spus că şi eu sunt un fraier, eram un vizionar: Boc era "parfum"! Depozitele de tâmpenie ale activiştilor din fruntea poporului român sunt inepuizabile! Sunt mândru de tine, naţiune a lui Decebal, Ştefan cel Mare, nea Mişu Viteazu' ... şi cine mai vrei tu: pe zi ce trece "creşti", prin reprezentanţii tăi: America, teme-te... cu viteză... venim! 

Vremea Lupului

Se întâmplă azi ceea ce bănuiam de mult: Cârmaciul încearcă să-şi astupe urmele. Să-i amăgească pe naivi cu demisii comandate, cu vorbe meşteşugite. Asta face întotdeauna un lup (întâmplător şi de mare!) inteligent dar crud. E o axiomă faptul că Boc n-a existat. Nici chiar Cârmaciul nu există: el e interfaţa serviciilor secrete româneşti şi străine, a organismelor financiare cu nume de fe-mei şi a altor interese. Dar oricum ar fi, el e stindardul... şi primul care ia foc după înfrângere e steagul. Sub mandatul lui de preşedinte, prim ministru, ministru cu toate portofoliile, judecător, procuror şi naş Florea, ţara asta a lunecat dincolo de orice geamandură. O dictatură face un rău infinit unui popor. Cine nu e de acord cu asta e un dobitoc. Însă alta e tragedia: de mai bine de douăzeci de ani, dar cu precădere în ultimii şapte ani, tot uitându-ne după dictatori şi politicieni ticăloşi sau proşti... ne-a cam trecut viaţa. Ne-am umplut de disperare, ură şi scârbă. Unii au luat calea altor meleaguri. Alţii s-au sinucis. Cei mai mulţi ne-am retras, precum melcul celui mai mare poet român, după Eminescu, Ion Barbu, într-o cochilie precară. Cine ne plăteşte nouă vieţile, de drept şi de facto, irosite? Răspuns: Nimeni. Nimeni e numele unui Nimic plenar. Unii dintre noi au dispărut de-a binelea, cu zile, în spitalele în care s-a instalat, din prostie dar şi din simbrie, haosul. Ca şi în Educaţie, în Justiţie, în Agricultură... Şi toate în numele unei "reforme" care e goală-goluţă... şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. Nu pot uita că marele scriitor Corneliu Rădulescu a murit nu din frig, dar în frig. Nu pot uita că mama mea a murit nu din cauza reformelor băsesciene, dar în contextul lor. Eu nu vorbesc doar din cărţi, dar şi din sentimentul hăului insurmontabil pe care l-am simţit la doi paşi de mine, în aceşti ultimi ani. Nu pot uita că mama, pe patul de suferinţă, a fost gratulată cu o mai de Doamne-ajută perfuzie, ca premiu pentru banii pe care dom' doctor îi primise pentru operaţia inutilă şi, evident, neexecutată... Mai marele spitalului din oraşul în care am crescut şi pe care îl iubesc cel mai mult, trecând pe-acolo a văzut "blasfemia". "Cum ţi-ai permis?!" a strigat. O să ajungeţi să n-aveţi bani de salarii!" Cine e de vină pentru genocidul din spitalele româneşti, pentru marea harababură din societatea românească actuală? Eu ştiu cine, şi voi ştiţi... Şi, cu toate astea, stăm în casă! România nu se va face bine curând. Poate, niciodată... Dar vieţile noastre trec, au şi trecut, inutile şi stinghere, ca şi ale copiilor noştri, ale urmaşilor... urmaşilor noştri, sfârtecate de nişte lupi metafizici. Uitaţi-vă la figurile femeilor din rândul întâi: toate sunt frumoase, dar au profil de lupoaice! Destinul românesc pare a fi ieşit din Zodia Porcului şi a fi intrat, cu voioşie, în Vremea Lupului! Cine mai are puşcă în casă... s-o pună lângă căpătâi!

P.S. Şi noi locuim chiar în Lup-eni...