Înapoi la Literatură!

Observ că articolele de pe blogul meu şi din ZVJ nu doar enervează, la culme, băsiştii şi pe securistul meu (El, săracu, e cel mai cuminte...), dar sunt citite şi pe alte meridiane, din Argentina, Japonia, până la ţara-soră, Republica Moldova. Acolo voi şi fi, în curând. Pe 29 februarie 2012, orele 18, piesa mea "Patru surori", din volumul "TEATRU, piese jucate, premiate sau interzise", ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2000, va avea premiera la Teatrul Naţional  "Vasile Alecsandri" din Bălţi, Republica Moldova. Dacă dintre cititorii blogului meu, observ câţiva chiar din Bălţi, dar şi din Moldova noastră, Ucraina sau Rusia, sunt pe aproape şi doresc să vadă premiera, îi aştept, ca pe invitaţi ai mei, la sediul Teatrului din Bălţi. Poate vede şi dobitocul care se tot agaţă de haina mea, ca o scamă, că  "scriitoraşul" Truţă mai "produce". N-aş fi spus aceste lucruri, dar nesimţirea e deja cât casa şi, într-un fel , explică şi situaţia de băltire în care se află România în acest moment. Doar cu cârtitori, cu tipi care vorbesc şi improaşcă salivă, însă n-au scris în viaţa lor un rând... sau nu sunt în stare să rezolve o banală ecuaţie, dar îşi dau cu părerea, la umbra anonimatului, pe site-uri, nu e de mirare. Dar jigodiile au "statutul" şi "standardul" lor, nu mai sus de piciorul broaştei...
*
În comentariile articolelor mele din ziar mă atacă toate jigodiile, toate scursurile băsiste, toţi profitorii acestui regim nefast pentru România. Unul, că... de ce-l numesc pe marele voievod Mihai Viteazul... "Mişu Viteazul". De drag, bă... Eu îl numesc aşa cu iubire, ca pe înaintaş şi ca pe un frate mai mare. Comuna mea natală nu e Băileşti, deşi nu mi-ar fi ruşine cu asta, ci Călui, unde e celebra mănăstire ctitorită de Fraţii Buzeşti, cei mai credincioşi căpitani ai marelui oltean şi, deopotrivă, român. Spun că sunt urmaşul spititual al lui Eminescu şi al lui Ion Barbu, nu pentru că am un merit, ci pentru că aşa simt, ca o nevoie vitală de a aparţine unei clase de echivalenţă curate şi înalte spiritual. Te deranjează că tu eşti un gunoi ascuns sub preş... care, în umbra anonimatului, verşi salivă de şarpe? Nu ceti... Dacă eşti aşa viteaz, nu mă înjura pe mine pentru că îmi declar identitatea şi exprim la vedere ce simt şi ce gândesc. De ce n-o faci şi tu? Nu tot poporul român e jigodit, dar o bună parte din el e, şi asta se vede prin tufişurile comentariilor din ziar şi, din păcate, la vot. Priviţi-vă în oglindă, iar dacă vă place ce vedeţi... şi dacă vi se pare că tot ce se întâmplă acum în România e cinstit şi drept... atunci aveţi curajul s-o spuneţi. Mă duc în Moldova nu doar să asist la premiera unei piese a "scriitoraşului" Gheorghe Truţă, dar vreau să văd cum arată şi spiritul românesc înstrăinat. Şi dacă voi descoperi acelaşi jigodism, voi spune că asta e, că ne merităm soarta, şi nu voi mai scrie niciodată articole civice, aşa cum încă o fac acum!
P.S. Nu sunt comunist, n-am fost membru PCR (deşi nu e un păcat să fi fost...) şi că, deşi nu sunt chiar tîmpit... cum e el, am ocolit toată viaţa funcţiile de orice fel ( mai puţin pe cele matematice!) şi că nu sunt membrul niciunui partid. Iar pe Ponta l-am numit cum l-am numit, nu pentru că aş avea ceva cu PSD-ul, din contră, consider că USL e singura posibilitate de a scăpa de cancerul băsist, dar nu mi se pare normal să-l înlocuieşti pe Geoană cu Blaga şi să-ţi laşi în ofsaid partenerul, gudurându-te pe lângă o sculă a lui Băsescu, proaspăt numită să continuie nenorocirea României. În rest...  numai bine. Cerul de la Bălţi pare senin pentru piesele mele literare. Dar... Literatura e de ajuns ca să ne simţim oameni liberi, şi nu supuşi ai unor omuleţi de stat şi ai scundelor lor lichele?!