vineri, 19 noiembrie 2010

Autoproclamaţie către lichele

  • E-te-te... S-a trezit şi neica Liiceanu să declare ritos că se leapădă de idolul său Băsescu... Cică... atâta vreme cât marele cârmaci de vapor a fost stindardul anticomunismului, ba chiar l-ar fi condamnat (O auzirăm şi pe-asta!) l-ar fi lins, sistematic, regulamentar... dar acum când Băse  întoarse căruţa... gata, filozoful de la Caracal nu-l mai iubeşte: să nu mai audă de el! Mai aflăm că poetul Păunescu ar fi fost slugoiul lui Ceauşescu. Dar el, Liiceanu, împreună cu amicii săi, toţi "filozofi" unul şi unul (Numai că fără operă...) Pleşu sau Patapievici,  ce-au fost pentru neînfricatul marinel? E de comentat şi gradul de nocivitate pentru poporul român al lui Ceauşescu, faţă de regimul corupt, incompetent şi hoţ al lui Trăienică. Câţi morţi prin spitale fără medicamente, sinucigaşi de depresie şi pur şi simplu morţi de foame a "generat" fiecare? Şi cine striga în gura mare, nu de multă vreme, că nu, noi ceilalţi suntem orbi şi idioţi, că Băse e frumos, deştept şi chiar intelectual? Acum... şi neica Pleşu murmură în barbă cum că refuză să trăiască într-o lume alături de Ciutacu, Băsescu, Gâdea sau Diaconescu. E ciudată alăturarea: cel puţin Gâdea şi Ciutacu nu-mi amintesc să-l fi cauţionat pe dictator... El, Pleşu, şi el, Liiceanu, au făcut-o. Câtor  români nu le e ruşine  şi silă să trăiască într-o lume alături de ei, asta nu se întreabă  amicii lui Tismăneanu, alt "martir" anticomunist, din Primăverii ? Azi, măcar în ultimul ceas al dezastrului românesc, Proclamantul către lichele n-ar trebui să-şi adreseze epistola lui însuşi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu