Patruzeci

   Starea-de-fapt a poporulul român, cea de acum şi cea din urmă cu un sfert de veac, este identică. Ne-am răsucit în gol, ca un şurub uzat, şi am ajuns în exact acelaşi loc de unde am plecat. Altfel spus: în anul de graţie 2010, epoca de aur s-a reîntors, în triumf.
   Matematic, două plane coincid dacă au  trei puncte necoliniare comune. Între "planul" ceauşist şi "planul" băsist (deja sună... ca dracu!) sunt nu doar cele trei puncte regulamentare, ci patruzeci. Pot găsi o sută sau o mie, dar patruzeci, pe care eu le-am identificat, au o anume simbolistică: se spune că după patruzeci de zile sufletul se ridică din trup şi se înalţă la Ceruri. Cele patruzeci de puncte sunt patruzeci de cuie bătute în spatele Poporului român... gata să-şi dea obştescul sfârşit.

  1. Pingelistul şi marinarul sunt doi îndivizi mediocri, nu proşti, dar extrem de vicleni, nu lipsiţi de o retorică persuasivă ("Dragi tovarăşi şi pretini"... "Dragi români"), abili însă lipsiţi de scrupule.

  2. Ambele epoci beneficiază de câte o Elenă, numite "cabinetul doi", în realitate chiar vioara întâi. Ambele cu pretenţii politice, dar şi "academice".

  3. Câte o "elită" culturală slugarnică, ce "ezită" între un pelerinaj la Palat ca reprezentanţi ai scriitorilor şi o mârâială benignă, cu fiţe de dizidenţă (Goma avea dreptate: "dizidenţa în genunchi"!), dar care de fapt legitimează regimul şi-i dau aparenţă de normalitate. Ieri, Blandiana, Manolescu, Dinescu ... azi Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu... Există şi o deosebire: unii veneau la Palat pe jos, alţii cu elicopterul...

  4. Lipsa unei economii de piaţă. În trecut, explicit-programată, azi clamată dar inexistentă. Moneda naţională, acelaşi leu jigărât, e priponită, şi ieri şi azi, cât să mimeze "stabilitatea"; în fapt, o băltire economică, o stagnare evidentă şi durabilă care duce, inevitabil, la punctul... Azi, numitul Isărescu e aproape declarat erou naţional, când, de fapt, nu e decât un contabil îngust care frânează, cu abnegaţie şi talent, o dezvoltare normală, europeană, pe principii solid-economice.

  5. Foamete&foamete. Lipsă de produse (în speţă, cele alimentare, minime) din rafturi versus o lipsă de bani din conturi.

  6. Nu a existat, nici măcar cu statut virtual, un comunism românesc aşa cum nu există un capitalism băştinaş. Două regimuri autoritare, fără ideologii: în afară de cea a ciolanului.

  După a şasea zi şi Dumnezeu s-a odihnit. Apoi... ar trebui să scriu, azi, toată pagina acestui ziar... şi chiar hârtia, ofuscată, nu suportă. Continuăm pe blog ...şi aici... data viitoare!