luni, 7 februarie 2011

Doamne, ce titlu să mai dau?!

Că Dumnezeu îi ia la El, de timpuriu, pe cei mai buni... am crezut până ieri că e doar o "zicere". Calotă Cosmin, unul dintre cei ucişi la Uricani, era o minune de băiat. L-am avut elev, l-am pregătit pentru examene, pentru facultate... Un monument de inteligenţă, bun simţ... abia respira ca să nu-l deranjeze pe cel de lângă el. A avut o situaţie familială grea, dar a luptat din răsputeri să iasă la suprafaţă... Şi a ieşit. Până alaltăieri... Drum bun, Cozmine... Aş minţi dacă aş spune că ne vom întâlni în Rai. Pentru că eu cred că Raiul e doar o ficţiune... Altfel, o reprezentanţă a lui ar fi şi aici, pe Pământ...
   Dar unde... când văd numai filiale terestre ale Iadului?!

Un comentariu: