- Ce tot aveţi cu Fane?
Îi spun că fură cărţi ale altora, pe care le prezintă ca fiind ale lui. Că şi-a dat vreo trei "doctorate" cu teze plagiate "la virgulă".
-Ei şi?! se miră amicul. Şi ce te priveşte pe tine?! Ăsta e trendu' în ţărişoara noastră... E-hei... unu' a furat o flotă şi, drept mulţumire populară, a ajuns preşedinte. Alţii au plecat de la bănci, declarate imediat falimentare, cu sute de geamantane cu bani, pe care, evident, nu-i vor mai restitui niciodată. Alţii fură voturi, mâncarea copiilor şi bătrânilor... şi tu te revolţi că unu' fură din cărţi?! Dă-le dracu' de cărţi... ş-aşa nu le citeşte nimeni... Omul a făcut chiar un bine autorilor ... le-a mai "împrospătat" producţiile!
Nu sunt de acord cu cinismul amicului, dar, cu timpul, "teoriile" lui încep să "lucreze" în micuţul meu creier... E adevărat, mă supăr când plagiatorul mă reclamă, alături de un lot numeros de intelectuali ai Văii, la poliţie, la Procuratură... la ONU... şi ne cere, drept "despăgubire"... câte un miliard de căciulă!... dar când aflu că, de pildă, Procurorul ne dă dreptate, că, în sfârşit, omul mărturiseşte furtul, drept urmare primeşte o amendă de zece milioane, bani vechi, mă cuprinde scârba... şi parcă o uşoară milă... Dar nu peste multă vreme... bomba: nea Fane îl reclamă chiar pe păgubit... pe cel căruia îi furase "la virgulă" lucrarea şi o prezentase ca pe propria teză de doctorat... aşadar nea Fane îl reclamă pe om că... acesta l-ar fi plagiat pe el!
Ei... să nu mai mor! Vestea mă dă pe spate: din prima clipă îmi e clar: e o chestiune... ori de Geniu, ori de Psihiatru! Optez, fără ezitare, pentru prima variantă: sunt plin de admiraţie. Nea Fane devine, brusc, idolul meu. Eu, un umil slujbaş al Absurdului în cinci romane şi unsprezece piese de teatru, mă declar bătut: n-am reuşit un "absurd"... mai perfect în ficţiune decât a reuşit acest titan, în realitate! Deşi, după primele semne, Geniul nu prea se arăta: omul prezida o emisiune băşinoasă la o televiziune locală, "conducea" o fiţuică anostă de patru pagini dactilografiate, cu unic cititor, el.... ba, mai mult... colegii de la studiile sale, făcute mai pe la ff ,spun că era cam adormit... şi cam copia la teste! Dar admiraţia mea rămânea întreagă... Totuşi, timpul trece şi chiar şi admiraţia se ştirbeşte, ca o coasă prea veche... Însă, ca un impetuos Mişu Viteazul, nea Fane roteşte fugerător barda... şi loveşte, din nou! Când nimeni dintre noi, pământenii, nu ne aşteptam, nea Fane mai pofteşte un doctorat... plagiază la repezeală o teză, cum ştie el... "la virgulă" şi se prezintă "la bară". Are noroc: dincolo de catedră se nimereşte a fi un distins profesor şi scriitor clujean, care îi spune:
-Bade, du-te-ţi în drum... e plastografie!
Fane, numai fibră, se răţoieşte, apeleză la pile, nu merge, ameninţă, reclamă... profesorul nostru rezistă! Şi atunci ce face nea Fane... hai să vedem dacă ghiciţi! Nu cred... traiectul geniilor nu poate fi niciodată bănuit. Ca să nu vă mai fierb, vă spun repede: nea Fane îl dă... în ce?! În judecată, frate, în Trebunal, pe distinsul profesor şi-i cere drept "reperaţie"... s-o repereze dom Mitică... ştiţi... un miliard de lei. Bietul intelectual autentic şi cinstit... şi cu leafa pe sponci... tocmai tăiată cu 25%... recte 55%... cunoaşteţi povestea... mai intâi intră în panică... dar când află că geniul nostru mai avea de primit încă zece-cin'şpe miliarde... virtuale de la alţi candidaţi la făcut pomeni, adică noi, îşi revine, şi Geniul e exmatriculat.
V-a plăcut povestea? Prietenul dramaturg Vişniec ar fi intitulat-o, sunt sigur, " Povesta unui saxofonist tălâmb care şi-a pierdut onoarea pe un peron din Paris, judeţul Giurgiu"... sau cam aşa ceva. Eu... nu îndrăznesc: sunt mut de admiraţie. Şi sigur: între Geniu şi Psihiatrie aleg... e clar ce!
Mai mult: sunt mândru că Valea Plîngerii, cum o tot repetă, nătâng, la fiecare explozie în subteran mass-media, e, de fapt, Valea Excepţiilor Excepţionale. Aici au respirat, şi mai respiră, după caz, Luceafărul Huilei, Regele manelelor, al Scobitorilor şi al Apei Minerale Care Nu Face Beşici, cel mai tradus autor român din toată galaxia, cel mai pletos poet... aici la chiuvetă curge cea mai scumpă apă chioară de pe tot mapamondul, cu un preţ de şampanie franţuzească, pe care o plătesc cei mai săraci oameni care au existat ,de la maimuţă până la robot... ce să mai spun?!... aici, agentul termic, deşi nu ajunge nici un sfert în calorifere, e plătit de către fraieri cu preţ de aur topit... şi mă opresc dintr-o enumerare practic infinită. Şi acum, ca un apogeu al eclatanţei, apare, în toată splendoarea sa, acest Rege al Plastografiei şi Tupeului! Bravo, nea Fane... eşti tare, dom'le...
Dar povestea nu se sfârşeşte aici şi pare a nu se sfârşi niciodată: între timp şirul celor pe care nea Fane i-a ciupit de Operă creşte simţitor. Şi... ce face dumnealui, în Geniu-i debordant? Se iduce în locuri exotice, de pildă într-un mic, cochet, deşert din Turcia, cică invitat de cămilele de acolo, ca reprezentant unic al scriitorilor români. Am văzut cu ochii mei o poză, să mor io!, publicată chiar în fiţuica dumnealui, bestială, dom'le... V-o "povestesc": nea Fane e cocoţat pe spinarea şerpitoare a unei cămile. În fiecare din palmele sale imense, de Geniu deopotrivă teluric şi celest, ţine câte o cărămidă... câte un volum din "opera" sa nemuritoare, ... Puneţi alături, virtual, şirul de scriitori care îşi regăsesc scrierile, intacte, în cărămizile din palmele lui nea Fane... E o imagine de Oscar, nu-i aşa?!
După o vreme... recunosc că devin invidios. Bine... bine... dar cu mine, cu scriitoraşul Truţă, cum rămâne? Pe mine m-a pastişat aşa, în treacăt... nu eram chiar pe felia sa predilectă,care e Filozofia pură, desigur . Am zis "pură"... ce-aţi auzit?!... nu vă gândiţi la prostii... vorba versurilor nemuritoare de pe plaja din Mamaia... "luaţi pistoale la copii!"... dar nu lui nea Fane, el e un copil... rămas aşa! Hai, nea Fane, fă-mă şi pe mine nemuritor... omeneşte-mă, bagă-mă-n seamă... ia-mi şi mie, integral, cum ştii dumneata, o halcă mai consistentă... un sfert de roman şau o piesă întreagă, ce dracu'! Să-ţi trimit cărţile? Am o idee mai bună; dă-o-ncolo de mucava... mergem online, e trendi... Pe site-ul regizorcautpiesă am un volum de teatru, pe cea mai mare librărie online, CorectBooks, am trei romane, un volum de nuvele şi altul de teatru... acum observ că toată "opera" mea e în aer... Doar dai clik... şi îţi aparţin! E simplu... Ştergi numele meu, oricum minor, şi-ţi pui numele dumitale cu rezonanţe celeste, nemuritor... E adevărat, pentru primul site e gratis, pentru librăria CorectBooks e pe bani... dar nu mai mult de un milion, şi ăla vechi. Din miliardele pe care ni le ceri, e un mizilic...
Hai, nea Fane, ştiu că poţi! Şi dup-aia... mă dai în judecată, pe motiv că te-am plagiat!
Cum zici dumneata, aşa bine: Hai... pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu