Ruşinea Ponta

Luat cu scrierea obsedantă a piesei despre Mihai Viteazul, am îndurat în linişte ruşinea Ponta. Am satisfacţia amară că am spus exact ce se întâmplă azi, încă de astă vară: cel mai mare băsist nu e marinelul, ci acest personaj infect. Pentru că nu poţi spune altfel unui ins care înşeală şi fură. Băsescu e bolnav psihic, dar Ponta e mic agent străin, infiltrat în mediul politic românesc, ca să-l ajute, la nevoie, pe marinar, care. la rându-i, şi el e un om de paie pus să ajute alte cauze... Suntem ţara cea mai de rahat din Europa, ţinută de hăţuri de toată lumea: până şi bulgarii ne dau sfaturi şi ne privesc cu dispreţ... Vinovat e şi poporul român, în marea lui naiivitate: când a putut să voteze, l-a votat pe dobitoc... Când a vrut să îndrepte barca, nu i-a mai fost permis...

   Poporul român are destinul cel mai tragic din Europa.

   Liberalii, singurii care par a mai avea bun simţ, trebuie numaidecât să iasă din combinaţia otrăvită cu Ponta şi clica lui. Nu ştiu dacă se mai poate salva  şi doar speranţa.

   Trădarea a fost, de-a lungul istoriei, starea osmotică a românului. Mă doare să spun asta. Şi ştiţi ce mă doare?

   Ideea de Mihai Viteazul.