Nu ştiu cât o să mai "duc" acest blog. Ceea ce am scris în ultimul an, cred eu, piese importante, nu pot să le postez aici pentru că, astfel, le ucid din faşă. Aş vrea să le puteţi citi. Poate o veţi face, după ce eu, cel din Carne, nu voi mai fi. Dar va fi târziu. Orice om mort e definitiv pierdut. Până atunci asistăm la un joc secund, cum se întâmplă chiar într-o piesă de-a mea cu acelaşi titlu, în care jocul are o înălţime minoră. Nu mă interesează un asemenea joc. Am vrut să joc la cel mai înalt nivel, pot s-o fac, dar nu în peisajul insalubru din România de azi, din Lumea de azi, în care şi voi, cică, "trăiţi".
Voi, chiar şi cei din Malaezia sau Singapore, care mă citiţi... n-o mai faceţi. Lumea nu merită. Lumea vrea să pară normală, dar nici nu are temei să afirme că "este". E tot o replică din ultima mea piesă!
Nu mai citiţi nimic, nu mai credeţi nimic, indiferent de orator. Trăiţi, atât cât se poate!
Şi cât vi se permite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu