Un prieten observă că n-am scos nicio vorbă, de 15 ianuarie, despre Eminescu. Nici nu era nevoie. Eu,despre cel mai mare român din toate timpurile nu vorbesc la aniversări: vorba cuiva, "îl port mereu în suflet", după modelul altui mare român, obsedat de Eminescu, Noica. Eminescu este un mod de a respira, un temei de existenţă, ci nu un prilej de a mai face un simpozion.
Eminescu este un prilej diurn de a observa că mici am fost, mici am rămas. Şi mai mici vom fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu