Orice plan este determinat de trei puncte necoliniare.
Cele trei puncte fixe care susţin Planul Spiritualităţii Româneşti sunt: Eminescu, Ion Barbu şi Mihai Viteazul. Restul sunt puncte, borne, stadii.
În fiecare an, la 15 iunie, moare Eminescu. Statistic vorbind, pentru că Eminescu, dar şi ceilalţi doi poli ai spiritului daco-roman mor în fiecare zi, în mijlocul indiferenţei triumfătoare. În centrul unui haos generalizat, a  orbecăielii ireductibile a unei populaţii pe care ticăloşii de serviciu, mereu mai mulţi şi mai bine dotaţi, de secole bune n-o lasă să devină Naţiune.
Eminescu a fost ucis, fizic vorbind, şi pentru că observase acest fapt.
Şi Mihai Viteazul, de asemenea.
Doar Ion Barbu a fost lăsat să dispară în mod natural.
15 iunie este borna calvarului românesc.