Începând de acum, închei orice colaborare cu Ziarul Văii Jiului. Regret că am făcut-o atâta vreme, sistematic şi cu bună credinţă, chiar şi atunci când mi-a fost greu să scriu un rând (La moartea mamei... ) Dar am continuat să scriu pentru că eu respect un cuvânt dat şi, mai ales, îi iubesc pe cititorii.articolelor mele, ai romanelor şi pe spectatorii pieselor mele de teatru. Cine doreşte să mă asculte mă poate găsi, din când în când, doar aici. Nu mă înjuraţi: nu veţi apărea! Aici eu sunt şeful... Dacă nu vă plac opiniile mele, nu le citiţi. Aici vin doar prietenii  şi tovarăşii mei de idei...  De pildă, acum vă spun cu cine votez. De la Uricani, cred în d-l Bihăescu şi în d-l prof. Ion Hirghiduşi, în dl. prof. Pătrăşcoiu, aşadar  lista USL, deci, dacă pot, votez USL. Chiar şi PRM, Uricani şi Lupeni. La Lupeni prefer la Primărie pe d-l Brânduşe, deşi nu-l cunosc personal. Am toată consideraţia pentru d-l dr. Csontos Iosif, candidat la Consiliul local. La şefia Consiliului Judeţean votez Costel Avram. Şi, când va fi cazul, voi vota pentru Preşedinte pe Crin Antonescu.  Nu aştept, pentru mine, nimic de la nimeni. De altfel, ies definitiv din perimetrul cultural al Văii Jiului. Acum, când răul cel mare a fost răpus, chiar dacă doar pe jumătate. LAS PEŞTII MICI SĂ SE ÎNFRUPTE DIN TRUPUL HĂCUIT AL POPORULUI ROMÂN. NU MAI POT FACE NIMIC. AM DOAR LINIŞTEA CĂ, TIMP DE DOI ANI ŞI MAI BINE, CEL PUŢIN ÎN VALE, DAR, PRIN ALTE PUBLICAŢII, ŞI ÎN ŢARĂ, AM FOST CAM SINGURUL CARE AM STRIGAT CĂ REGELE ERA GOL. Şi era gol! Unii au crezut că pornirea mea constantă şi devastatoare împotriva marinelului şi a găştii sale era isterie. Era pură revoltă. Nu mă veţi găsi pe listele niciunui partid. Continui să cred că, nu doar de azi, ci de la Burebista încoace, politicul face doar rău poporului român. Pentru că întotdeauna pe plaiurile Mioriţei,. politicul a fost înţeles ca o postură a jafului. Ca o oglindă care măreşte pe cei mici, atât cât să-i facă mai mari decât cei, puţini, merituoşi. Mi-am făcut datoria mea de scriitor şi de om. Vă doresc să fiţi fericiţi. Deşi... mă cam îndoiesc: peştii cei noi par cam fără vlagă, mai ales când trebuie să condamne Dezastrul în care am fost cantonaţi, şi, unii,  par chiar la fel de flămânzi, ca şi rechinii retraşi prin păpuriş!
   Şi totuşi eu vă doresc... dacă nu se poate să fiţi fericiţi, măcar să aveţi tihna de a trăi demni şi cu puţină linişte. Ba: în multă Linişte! Atât cât ne permite Dumnezeu şi Soarta pe care ne-a pus-o fiecăruia în spate. De cocoaşa Existenţei nu poate scăpa nimeni. Nici chiar cocoşaţii de serviciu!