A fost dat ca a şasea premieră a unei piese pe care am scris-o, jucată pe o scenă profesionistă (alte patru au fost montate de trupe de amatori) să fie una pentru copii. Trei au fost "puse" pe scenele unor Teatre Naţionale. Dar nici ele nu mi-au stârnit emoţia pe care o resimt acum. Întotdeauna mezinul e cel mai iubit... "Călătorie în Ţara Basmelor" e piesa premiată anul trecut, la Teatrul Vasilache din Botoşani, şi care va fi reprezentată acolo, anul viitor. A câştigat detaşat întrecerea cu alte piese, doi dintre "juraţi" acordându-i punctajul maxim, cum am citit şi eu în ziare! Premise pentru un bun spectacol sunt: chiar şi alegerea piesei de către d-ra directoare Nicoleta Bolcă şi de regizorul Boris Melinti, pentru a fi reprezentată, pare a fi de bun augur... Dar cel mai important e ca Spectacolul să placă celor cărora le este adresat: copiilor.
Legăturile mele cu teatrul pentru copii sunt relativ recente. Multă vreme am avut şi eu complexele de superioritate ale unui dramaturg "pentru cei mari". " Să scrii bine pentru copii e suprema performanţă a unui scriitor!" mi-a zis într-o zi o prietenă, directoare a unui Teatru de păpuşi. Sincer... la început n-am crezut-o. Dar am cedat insistenţelor ei de a scrie o asemenea piesă. De atunci... am recidivat! E greu să scrii pentru cei mici. Trebuie să fii, în opinia mea, pe frontiera subţire dintre Basm şi Lume. Or... să stai pe marginea de stilet a Poveştii e ca şi cum te-ai afle pe o buză de Niagara!
Vă invit duminică 22 aprilie a.c., ora 12, la Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" din Petroşani, la spectacolul cu piesa mea "Călătorie în Ţara Basmelor". Vom avea cei mai buni examinatori: copiii.
Oare... vom trece examenul?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu