REGULA DE TREI (foarte) SIMPLĂ

   Ce minunată e tehnica!

   Spre deosebire de strămoşii noştri care, în lipsa tehnicii, era vai de mama lor, eu, de pildă, pot sta  în fotoliu şi pot vedea la televizor cum, în România de azi, stoluri de câte doi bolnavi zâmbesc fericiţi, deşi, poate au boli grave, în acelaşi pat de spital! Aud că în alte părţi s-au găsit soluţii de "lux": trei în două paturi! Ce inventiv e românul!

   Chiar şi în aceste condiţii, marinelul şi regimul lui rămân neînduplecaţi: "reformă", tată... chiar de-ar pieri românul, până la unu' (Nu... la două... că-i pauză de cafea... doar câteva zile,  până când va sosi, biruitor, noul Cod al Ne-muncii, bineînţeles!)! Le stau însă în cale câteva sute de spitale ce vor trebui transformate  într-un soi de Nimic.

   Dar Regula de trei simplă e scoasă din manual şi pusă să rezolve următoarea problemă, simplă:

   "Dacă într-un spital, azi, stau câte doi bolnavi într-un pat, atunci în niciun spital... câţi bolnavi vor sta într-un pat?"

  Minunată "unealtă" e Regula asta: se aplică oricui, oriunde şi oricum. În orice împrejurare. În orice anotimp. Şi  iarna... când, evident, nu-i ca vara asta şi nu va fi ca-n nicio vară, cum nu va fi, pe plaiurile mioriţei, niciodată ca-ntr-o ţară civilizată unde, de pildă, la Viena... un bolnav stă chiar într-un singur salon! Câtă risipă!

  Însă tot Regula de trei simplă e chemată să mai rezolve o problemă, care sună aşa:

  "Dacă un şeic care, hai să recunoaştem, a construit, e adevărat cu braţele poporului... cam toate spitalele în care se "lăfăie" toţi pacienţii români nedemni de stabilimentele de la Viena (La dracu... am jurat că nu mai construiesc fraze aşa de lungi!) ... şi totuşi a căzut sub glonţul poporului furios, pe motiv de genocid... atunci ce merită un alt şeic care dărâmă un sfert din spitalele pe care le-a înălţat primul?"

  Veţi zice, ca românul suav... că sunt prea dur. Nu eu sunt dur: Regula e implacabilă. Şi faptul că, din pricina unor creiere înfierbântate, mor şi vor muri mii de oameni fără să aibă dreptul firesc de a-şi pune măcar fruntea pe o pernă de spital... asta nu se pune?!

  De fapt atât  mai rămasese: spitalul ca hotel. Că medicii s-au dus... sau sunt pe drum!