Personalul de şapte

   Marele scriitor Camil Petrescu scosese o revistă de ... matematică! Şi mai marele scriitor Ion Barbu,  sublimul geometru Dan Barbilian, a protestat, spunând cam aşa: Nimeni n-are voie să editeze o foaie de matematică dacă nu explică de ce "-1" e simbol de perpendicularitate...

   Pe acelaşi principiu, dar respectând proporţiile, mă întorc şi spun: Nimeni n-are voie să vorbească despre poporul român dacă, în ultimii, să zicem, doi ani n-a mers cu trenul. Când spun "trenul" nu mă refer la vreun intercity... nici măcar la accelerat, ci la personalul puturos care încă, spre stupefacţia occidentalilor rătăciţi pe plaiurile Mioriţei, mai circulă. Aşadar... cine vrea să întâlnească poporul român actual se poate sui, de pildă, în personalul Petroşani-Craiova, de preferinţă cel de la orele şapte seara. În aceste trenuri nu vei întâlni niciodată un intelectual. Oricât ar fi de mort de foame, acest tip nu călătoreşte decât cu limuzina. Dar vei întâlni fauna românismului: muncitori cu ziua care vin acasă de la o "muncă", băbuţe care au fost la piaţă cu un braţ de pătrunjel, cuconiţe scăpătate şi mult, mult tineret. În genere, elevi de liceu sau studenţi care se întorc... de unde?! Nu trebuie să-i asculţi, nu e bine să intri în vorbă cu ei. Trebuie doar să-i priveşti.

   Dacă-mi daţi voie să mă socotesc un intelectual... atunci pot să afirm răspicat că eu sunt, cred, singurul intelectual de azi, din toată România, care mai călătoreşte cu trenul. O fac chiar ostentativ. şi cu rezultate epistemiologice! Aşa m-am luminat de ce Marinelul are întotdeauna fix 40% din voturile acestui popor. Pentru că diferenţa de 10, 001% şi-o asigură cu mijloace specifice, desigur... Şi şi-o va asigura încă douăzeci, poate mai mulţi ani, de acum înainte... Sub diferite forme şi funcţii. Chiar şi  sub alt chip. Dar un marinel va fi, prognozez, multă vreme în Istoria nefericită a acestui popor. Un marinel cu studii de preferinţă terminate la ff, însă, de ce nu?!, "încununate" cu vreun doctorat, poate chiar cu două-trei... numai nea Fane să "posede", şi tanti Lenţi, sub diferitele ei ipostaze, de o jumătate de secol încoace?! Un tip aparent dur, slobod la gură dar fanfaron, cu rezultate puţine, şi toate doar pentru gaşca lui.

    Abia, peste câţi ani oare?!, când va dispărea personalul şi, odată cu el, acest eşantion reprezentativ de Românie, vom fi altă naţiune. Alt popor.

   Însă, până atunci, rămânem ce-am fost şi ce suntem azi: un popor de năuci.