marți, 7 decembrie 2010

Tot fără titlu... şi tot fară speranţă!

Un prieten mă roagă să nu mă opresc, să scriu în continuare... Dar eu voi mai scrie! Despre oameni, despre stele... Dar nu despre români. Adevărul e că  de aproape treizeci de ani de când am aterizat în Vale, jumătate din timp am fost băiat deştept. M-am prostit din clipa când am hotărât să ies în arenă.... Care, arenă, s-a dovedit a fi un staul... Ca un bun cetăţean, am încercat, conform bancului banal dar genial, să încerc să trec o babă strada. De fiecare dată am reuşit... doar că, la fel ca în glumă, totuşi baba nu voia... Am obosit: dacă ea nu vrea să treacă strada... atunci să rămână acolo, pe trotuarul împuţit! Despre regimul cu nume băşinos, aşa cum am promis... de acum ... nicio vorbă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu