Fără titlu. Fără scuze. Fără viitor

1. ...cu ţara noastră cu tot. Care ţară a devenit doar ţara lor. Obiect de batjocură. În fiecare zi aflăm că fosta noastră patrie Romania a mai murit puţin. E drept că nu pentru decesul fostei noastre ţarini poartă doliu numitul Laslo, cel "ales" de zece unguri  trăitori in Vaslui care, minune, s-au umflat în câteva mii de voturi, pe listele şi după modelul Eba... ca mai apoi, alaltăieri, acest infractor să declare noapte de doliu în ziua naţională a fostei noastre patrii... ca "reprezentant" cică legitim al acesteia, în chiar miezul parlamentului european. Ceea ce se întâmplă azi cu poporul meu e dincolo de orice închipuire. Cu fostul meu popor. Pentru că populaţia adormită, mahmură, care acceptă în fiecare clipă lăsată de Dumnezeu ca nişte nespălaţi să i se pişe în creştet... nu mai poate fi numită nici în glumă "popor român". Drept pentru care azi  mă retrag oficial din aşa-zisul "popor român" Nu mai vreau să fac parte din ruşinea "naţională" . De azi, cei care mă cunoaşteţi şi mă recunoaşteţi ca un trăitor în preajma voastră  consideraţi-mă doar o respiraţie, atemporală, întâmplător rătăcită pe aceste meleaguri. N-am să mai rostesc, de pildă, niciodată cuvântul acesta băşinos care desemnează " vârful" acestui regim. Şi nu veţi mai auzi de la mine nicio referinţă la grozăviile pe care le-a săvărşit şi pe care, cu siguranţă, le va mai făptui.  Dacă aţi lăsat să vă încalece, să vă sufoce cu aerul lui puturos... fără măcar să crâcniţi... să fiţi sănătoşi! Dar sănătatea nu e o virtute. Nici măcar o scuză!