M-am făcut al dracului!

   Acum... că nu mai sunt român, o să scriu mai rar: din străinătare altele sunt rigorile...

   Nu mai puteam suporta să fiu călcat pe grumaz de un dobitoc şi de ceata lui de lipitori! Mi-am făcut ţara mea... Are un singur locuitor, pe mine. La Nord, Vest şi Sud se învecinează cu Mine, iar la Est cu Marea Neagră. Marea Neagră, deşi tuciurie şi plină de pet-uri, e un  vecin bun. Singurul... 

   Cum s-o numesc?! Am să-i spun Truţia... Sună ca dracu... dar Băsenia  voastră cum sună?! Oricum... am mai multă industrie decât fosta mea ţară, chiar şi Agricultură, am avantajul că nu mai trebuie să plătesc oalele sparte de madam Lenţi, aia care a dansat în draci, avea şi de ce, la nunta şefului... Am zis bine: nunta şefului... Şefu vostru, ăsta care vă calcă pe grumaz, a făcut o sindrofie ca să adune peşcheşul de la boieri, ca să aibă cu ce-l plăti pe Sultan... 

   Dar... ce mă bag eu în treburile voastre interne?! Atâta vreme cât am venitul pe cap de locuitor mai mare de zece ori decât al vostru... mă doare-n ulă! Doamne fereşte să te doară-n ulă! Nu mă pot duce la doctor în ţara mea cu un singur participant la trafic... nu-i vorba, că nici voi n-aveţi unde vă duce: nea caisă v-a desfiinţat spitalele... doar ştiţi bine! El s-a operat la Viena! La nunta a mâncat şi-n locul vostru... Are grijă să nu vă tociţi măselele: o exctracţie costă... şi voi n-aveţi de unde. V-a ras salariile şi pensiile... Ştiţi şi tăceţi, aşa au făcut şi strămoşii voştri, adică ai ardelenilor care au votat... adică n-au votat...cu marinelul, doar pentru că dumnealui, cu blândeţe, le-a spus: "Nu fiţi fraieri să vă duceţi la vot!" Nu v-aţi dus, ca şi fraţii voştri, ungurii... E şi motivul pentru care Transilvania a fost secole de-a rândul sub jugul cui s-a nimerit. A ordonat fratele Orban nemeşilor lui? Au ascultat şi românaşii noştri! Doar ardeleanu' e înţelept, aşezat... chibzuit adică! Bravoooo!

   Măcar ţara mea nu e colonia nimănui, nici a lui barosu, nici a lui merkel, nici a lui obama... Când mă doare-n ulă, mă tratez cu ceai de muşeţel... Voi nu-l mai aveţi nici p'ăla... Dar e bine! E biiine! Ungurii au ieşit treizeci de mii doar ca să apere o casă ce nu era a lor... voi staţi sub umbrar şi vă uitaţi la televizor cum unul dintre puţinii români drepţi din ţara voastră (Oare întâmplător e prof de mate?!) pichetează palatul unde se lăfăie cine trebuie... El şi cu o mână de patrioţi. Ar trebui schingiuiţi! Sau măcar să li se trimită un procuror acasă... 

   În rest, mă uit prin ochiurile gardului care desparte ţara mea de colonia voastră şi vă văd fericiţi. Acum mă îndepărtez de gard: mă duc... treaba mea unde mă duc! Eu nu-i cer bilet de voie lui... ăla care-şi zice ambasador american. Nu trebuie să mă urmăriţi... nici cu privirea . Eu nu am SRI! Nu vă deranjaţi, dormiţi liniştiţi, acolo, sub umbrar: FMI lucrează pentru voi!

America... America!

   Prietenii se întreabă, miraţi, de ce nu mai sunt atât de vehement cu acest papiţoi care trece, ca o fantomă rea, prin Istoria României. Răspuns: pentru că România nu mai există. Atunci... de ce să te agiţi pentru ceva ce tocmai, după o agonie prelungă, a decedat?!

   Acum... rămas fără Ţară, simt ceva între seninătate şi scârbă. Cel puţin...  m-am liniştit.  Plus că am idioata satisfacţie de a se adeveri ceea ce spun de vreo câţiva ani încoace: România era pe moarte. Acum... Dumnezeu s-o ierte! Ca şi pe pinguinii care veniseră să voteze, la mişto, direct de pe plajă la orele unşpe fără cinci,  când urnele se închideau la unşpe. Că, degeaba ar fi votat şi ei şi, prin absurd, încă două milione de români, asta e altă poveste, pe care vreau să v-o spun, ca un testament al unui fost român, în rândurile următoare.

   Am fost chemat la parastas: nu m-am dus. Bucatele stricate mi-ar fi rămas în gât. Cea mai mare parte din tre prietenii mei, scriitorii, le consumă cu nesaţ! Ei sunt "elita", ce dracu... aliniată frumos, la primit colacu'...  dat de domnu' dracu'! Cum au făcut-o, mulţi, şi pe vremea lui Ceau. Acum unii pozează în dizidenţi şi scriu cărţi despre mizerabila securitate...

   Un lucru bun s-a întâmplat zilele acestea: şi ultimul prost a văzut că, de multă vreme, fosta naţiune numită generic România, nu era decât o colonie de rangul cinci a Americii. Ca importanţă în ochii stăpânilor, cu mult sub ultimul stat african... Numitul Băsescu n-are nicio vină: el nu e nici măcar agent american, ci doar un hăhăitor, pus pe un jilţ de carton de către agenţii adevăraţi. Dorinţa lui fierbinte de a poza în agent american provoacă lungi hohote de râs. Zilele acestea, americanii îşi trimit un funcţionar obscur, cică să evalueze situaţia românilor! Gest, doar aşa, de ochii Lumii: pentru stăpânii Lumii, colonia de la malurile Dunării nu ere decât o importanţă de palmares. E motivul pentru care i-a dat drept premiu unui oarecare afacerist cu merite electorale, numit ambasador, să facă loby în interes propriu pe nişte păşuni oricum arse. Avioanele F nuştiucât, Roşia Montana şi alte mici afaceri americane, dar care pentru români par uriaşe, sunt mize de orgoliu pentru marea naţiune. În fond, acest papiţoi e ţinut în vitrina cu paiaţe pentru că America n-are acum timp de complicaţii: asta i-ar lipsi, să apară un tip deştept şi curajos şi să se pună în fruntea furiei populare. Când va veni vremea, ca şi Bin Laden, Mubarack... sau cum dracu se scrie!, Gaddafi, Hussein ăla mic, cu mustaţă din Irak, şi tot şirul de dictatori adevăraţi, nu corcituri ca pe Dâmboviţa, urcaţi în şa chiar de serviciile secrete americane, va fi aruncat la groapa de gunoi. Asta e viaţa: cine poate... el face, el desface! Cu cuvenitul dispreţ pentru lingăi! E motivul pentru care toate alegerile lui Băsescu au fost câştigate la mustaţă. Şi acum, degeaba au votat şi morţii, puteau să voteze şi cei încă nenăscuţi... paiaţa ar fi câştigat cu celebrul "cincizeci plus unu". Totul face parte dintr-un scenariu pe care americanii l-au compus între două căscaturi. După reacţiile lor de adormiţi în scaune fără rotile, mă întreb dacă micuţii Antonescu şi Ponta fac parte, cu ştirea lor, din acest scenariu, sau sunt doar nişte naivi. Îmi vine să râd în hohote când tipi aparent serioşi invocă acea aşa-zisă "Curte Constituţională". Bine: înţeleg că rostul ei e doar de evantai pentru paiaţă, dar nu pricep de ce proştii scenarişti acceptă să intre într-un ridicol atât de gros: praguri, erate care se schimbă în aceeaşi zi, termene anulate cu o zi înainte de a fi anunţate... Asistăm la un film cu mediocri făcut pentru proşti. Adică pentru noi, cei care am crezut că, dacă punem ştampila ca oameni normali, facem vreo scofală. Sanchi!

   Băsiştii sunt de trei feluri: agenţi americani, ciolangii autohtoni şi câţiva naivi. Doamne, Ţie îţi mulţumesc pentru ce nu m-ai făcut! Puteai să mă faci somalez, biciuşcă, ac de cusut, câine dingo... dar dacă îţi venea ideea să mă faci băsist?! Nici aşa... cufundat în butoiul de rahat până la gât, nu e o viaţă! Ce-aş fi făcut în acest caz disperat? M-aş fi afundat până la creştet... şi aş fi respirat. E ceea ce recomand tuturor zişilor băsişti, în traducere liberă, mâncători de rahat.

Doamne, cum poţi să-l rabzi?!

Nu mă pot desprinde de sentimentul de silă care m-a cuprins după acest referendum. Nu mai suntem o ţară suverană, ne dictează orbani, barosi şi mercăli. Acest hăhăitor care, cum spun şi ai lui, nu mai e zdravăn la cap, se ţine de jilţ cu ghearele şi cu dinţii. Îi înţeleg pe "intelectualii subţiri" care şi ei ţin cu dinţii de ce le-a dat de pomană marinelul şi scuipă în toate părţile sputa lor împuţită, dar nu-i înţeleg pe câţiva naivi care n-au primit nimic, dar continuă, în numele anticomunismului (Doamne... cine vorbeşte!), a democraţiei (Doamne... e un sacrilegiu!), a Constituţiei... ţaţo!, să-l crediteze pe acest limbric. Niciodată România n-a fost mai jos moral, economic şi fizic! Brambureala de pe listele electorale, voită, furtul de la urne şi de peste tot a devenit o obişnuinţă atât de mare, încât băsiştii nenorociţi se miră cum noi, cetăţenii normali la cap, îndrăznim să le cerem socoteală! Oare... Dumnezeu vede? Vede că mama, care nu-l putea suferi pe acest gărgăune... cică... a votat din ceruri şi de pe liste cu acest nenorocit?! Nu e supremul sacrilegiu şi marea neruşinare ca acest dromader să pretindă că până şi morţii noştri dragi au votat cu el.?!

   Doamne... cum poţi să-l mai rabzi?!

Mi-e silă

Să fim noi

Mâine nu mergem la vot: mergem la Judecată. La singura judecată de pe Pământ. În care noi suntem şi inculpat, şi judecător. Mergem să ne punem singuri în faţa Oglinzii. Care ne va arăta chipul nostru interior din această zi. Ne va spune cu exactitate dacă suntem ticăloşi sau doar naivi, oameni sau jigodii, români sau doar amestec nedefinit de băştinaşi şi migratori. România ca întreg nu există decât în mintea unora dintre noi. Dar noi, ca Gând şi carne, existăm şi ne vom vedea în simplitatea goală a propriului Suflet, în faţa urnei, dacă ne vom duce acolo. Pentru că dacă nu ne vom duce, atunci suntem buni să mergem la domnu' dracu! 

   Poporul acesta, înţelegând prin "popor" norodul şi nu tagma jefuitorilor care, bineînţeles, mâine vor sta acasă şi vor juca, singuri, şah caz rummy, a fost jignit aproape continuu, zi de zi, timp de câteva mii de ani. A fost scuipat mereu în faţă. Dar niciodată n-a fost călcat în picioare de către un guzgan şi de o ceată de şobolani sătui.

   Deşteaptă-te române e aproape un pleonasm. Dar mai bine să fim naivi decât tâmpiţi!

   Haideţi să facem un lucru just. Temeinic. Necesar.

   Aş vrea ca duminică seara să fim senini. Nu bucuroşi. Că nu există o bucurie din faptul că ai fost laş timp de apoape un deceniu şi, în ultima clipă, ai făcut un gest necesar. 

   Aş vrea ca duminică seara să nu vomit. Pentru că dacă am să văd chipul radios al lui hăhăilă, câştigător prin propria neprezentare, îmi va fi atât de silă de zilele ce vor urma, încât nici lumina zilei nu mi se va mai părea vreodată curată.

   Vă rog, să fim noi...

Marele Miting Alb de la Cluj. Transmisiune directă

   Eram în Cluj când s-a iscat marele miting. Piaţa din faţa Casei de Cultură a Studenţilor (comunişti, cândva... anticomunişti, acum...) răsuna de vocea marelui cântăreţ kitsch Tămaş. Cămăşi albe, ca conştiinţa ( băsefonie intenţionată) marelui apărat, care hăhăia, în poză, de pe o clădire... N-are curaj să apară nici la mitingurile sale. "Poporul" venea din toate părţile, plin de entuziasm, cu steaguri tricolore.. Câţiva intelectuali fini care plăteau pentru simbria primită cu generozitate, doar sunt banii lu' mă-sa..., de la cel prigonit de bestiile useliste. Restul, până la două... trei... cinci mii... cât consemnează televiziunile vândute, erau babe năuce, vreo trei gospodine cu curu' mare, câţiva şcolari autohtoni (Parcă era vorba că şcolerii nu fac politică?) vreo câţiva mitingişti de meserie aduşi cu trotineta de la Turda, şi gunoierii lui Prigoană, care "curăţă", pe bani buni, Clujul... Cu toţii veniseră, spontan, să apere "democraţia şi Statul de drept", cum scria pe afiş. Au răcnit preţ de o oră. După care şi-au primit covrigul... şi la Gară, sau în apartamentele pe care Cărmaciul Alb le-a umplut de bunăstare.

   Jigodii sunt peste tot. De-asta ar trebui să "iasă" tot Băsescu. Fără el, jigodiile n-au portdrapel. Şi România ar avea o şansă...
   Dar cine are interesul?!

Aşa da, tată!

Recunosc că acţiunea scurtă gen "Mihai Viteazul", executată impecabil de USL, m-a surprins. Aşa da, tată! Nu vă credeam aşa buni: jos pălăria! Mareşalii Ponta şi Antonescu, dar şi generalii şi tot corpul de comando din jurul lor au acţionat fără reproş. Scursurile pedeliste au fost luate din plapumă, pe nepişate. Poate să răcnească ambasadorul american până i se vor umfla boaşele: prietenul lor, nu al poporului american, ci al unei clici, se clatină. Cică... e atentat la democraţie! Care democraţie?! A Robertei?! Chiar dacă în locul unor ticăloşi se vor pune nişte mediocri... tot e un progres! "Dottore..." Este primul gest de curaj şi de normalitate de la 23 August 1944 încoace. În sfârşit... românii au conducători şi o armată! În sfârşit... românii dovedesc că fibra lor naţională n-a murit. Parcă m-au ascultat: în primul rând marinarul trebuie înlăturat! Atunci tot edificiul securist-mafiot se va prăbuşi!

   Naţiune română... începă să respiri! 

Veşnica pomenire

Începeţi să vedeţi că am dreptate: jigodismul instalat temeinic în chiar miezul poporului român începe să-şi arate colţii. Românii cumsecade dar naivi văd că s-au înşelat: Răul cel mare n-a pierit. S-a dat un pas înapoi, şi-a lins rănile, şi acum contraatacă . Dincolo de legi, dincolo de bunul simţ, dincolo de orice. CCR, decorată, în masă, alaltăieri, Servicii, o parte din Justiţie, ţinute cu salarii imense, toate sunt în mâna dictatorului şi el le foloseşte, acum, din plin. Aşa-zisa nouă putere, cu bune intenţii dar naivă, a făcut şi ea jocul marinarului. Şi-a "trecut" nişte primari şi consilieri, în bună parte neghiobi sau javre, şi-a mai pus câţiva tepăduşi în câteva posturi de mai mică importanţă... şi a crezut că a învins! Eroare! Au fost daţi la o parte câţiva ticăloşi, ca să fie aşezaţi pe locurile calde încă, vreo câţiva proşti. Marinelul se ţine de putere cu ghearele şi cu dinţii. Joacă şi pe mizele mici: vrea în fereastră, la Bruxelles! Martiriul lui Năstase nu e întâmplător: el a fost pus în oglinda cea mare, la oră de maximă audienţă, ca să vadă lumea cea naivă şi să se teamă de ce va urma. "Aşa veţi păţi cu toţii, cei care mi se vor împotrivi!" e mesajul marinarului. Şi asta se va întâmpla chiar dacă Naţiunea şi Ţara se vor duce de râpă.

   Dar nu-mi pasă, chiar dacă şi eu, care nu m-am angajat la tras foloase în nicio parte, voi atârna într-un par. Suntem un popor de rahat, care a permis unui diabolic rudimentar să-şi bată joc de noi. Năstase, aşa cum o fi fost el, corupt, necorupt, şi-a dat primul seama că nu are scăpare şi a ales glonţul. Revedeţi-i privirea, senină, resemnată, când a fost scos din spital şi dus la Rahova. A înţeles că nu doar el, ci şi noi suntem condamnaţi: între naivitatea pontistă şi diabolicul lup de mare nu mai e nicio ieşire. Nu ne-a mai rămas decât, celor care ne simţim români şi curaţi, să ne tragem câte un glonţ în ţeastă. Altfel, se va împlini Destinul: România cea hulită pentru o particulă din denumirea sa, nu va mai fi o ţară romă, ci ţara jigodiilor %.

   Români, atâţia câţi aţi mai rămas, în seara asta dormiţi liniştiţi? 

Poveste

Anul 201a, a> 2, vara, spre seară... marinelul se întoarse spumegând de la Tribunal. "Adică, striga, în loc să primesc o sută douăzeci de ani pârnaie pentru flote, cincizeci de ani pentru mihăileanu şi alţi două sute  pentru... restu', cum ar fi fost drept şi firesc, primesc doi ani, cu executare, că m-am uitat galeş la fundu' coanei lenţi. Dar s-au mai uitat şi alţii... şi-au luat cu suspendare!" "Eroare judiciară majoră!" strigă. "Proces politic!" Tocmai atunci se auzi soneria: o dată, de două ori... Fostul preş. era singur în locuinţa sa, de circa douăzeci de hectare: auzind că se întoarce, fugiseră până şi şoarecii din duşumele... Deschise. Intrară doi miliţieni. "Domnule preş., spuse unul mai durduliu, care semăna cu dl.truta, vă rugăm să ne urmaţi!" "Bine, zise fostul preş., dar aş vrea să iau câteva cărţi ... de joc." Şi, fără să mai aştepte permisiunea, se îndreptă spre bufet... De lângă sticla de tărie scoase un revolver... n-are importanţă marca. "Îmi pare rău că trebuie să asişti la aşa ceva!" mai zise. Miliţianul se repezi spre mâna lui. Nu să i-o pupe... Glontele era încă pe ţeavă, când îşi zise. "Am fost deturnat! La naiba... dar omul ăsta merită să-i merg drept în creier!" Şi vru să se îndrepte într-acolo...
   Dar când să intre, se opri: văzu că n-avea unde...

Despre lanţuri

Dacă Adrian Năstase a primit doi ani pentru ceva neclar şi de demult... atunci ce pedeapsă ar merita marinelul? Dar Lenţi? Dar Adriean? Dar micuţul mareşal de la Răchiţele? Presupunând că Năstase a furat... mă rog, a deturnat nişte fonduri... dar nu a deturnat banii spitalelor, banii de medicamente şi n-au murit din pricina lui oameni. Şi apropo de campanie electorală: cum s-a "ales" micuţa Eba? Sunt multe întrebări la care justiţia română, şi ea o armă în mâna marinelului, ca şi Curtea aşa-zis constituţională, ca şi Serviciile... cu toate scutite de tăierile de 25%, vă amintiţi?... nu pare a vrea să răspundă. Când va răspunde şi în faţa cui Justiţia însăşi?