Să fim noi

Mâine nu mergem la vot: mergem la Judecată. La singura judecată de pe Pământ. În care noi suntem şi inculpat, şi judecător. Mergem să ne punem singuri în faţa Oglinzii. Care ne va arăta chipul nostru interior din această zi. Ne va spune cu exactitate dacă suntem ticăloşi sau doar naivi, oameni sau jigodii, români sau doar amestec nedefinit de băştinaşi şi migratori. România ca întreg nu există decât în mintea unora dintre noi. Dar noi, ca Gând şi carne, existăm şi ne vom vedea în simplitatea goală a propriului Suflet, în faţa urnei, dacă ne vom duce acolo. Pentru că dacă nu ne vom duce, atunci suntem buni să mergem la domnu' dracu! 

   Poporul acesta, înţelegând prin "popor" norodul şi nu tagma jefuitorilor care, bineînţeles, mâine vor sta acasă şi vor juca, singuri, şah caz rummy, a fost jignit aproape continuu, zi de zi, timp de câteva mii de ani. A fost scuipat mereu în faţă. Dar niciodată n-a fost călcat în picioare de către un guzgan şi de o ceată de şobolani sătui.

   Deşteaptă-te române e aproape un pleonasm. Dar mai bine să fim naivi decât tâmpiţi!

   Haideţi să facem un lucru just. Temeinic. Necesar.

   Aş vrea ca duminică seara să fim senini. Nu bucuroşi. Că nu există o bucurie din faptul că ai fost laş timp de apoape un deceniu şi, în ultima clipă, ai făcut un gest necesar. 

   Aş vrea ca duminică seara să nu vomit. Pentru că dacă am să văd chipul radios al lui hăhăilă, câştigător prin propria neprezentare, îmi va fi atât de silă de zilele ce vor urma, încât nici lumina zilei nu mi se va mai părea vreodată curată.

   Vă rog, să fim noi...