Ufff... După îndelungi spasme literar-filozofice, după sute de retuşuri, adăugiri şi tăieri... abia acum pot spune că am terminat piesa "Sfântul închisorilor". Am schimbat şi titlul: acum se numeşte "A nins". Mă simt ca după o lună, fără pauză, sub soarele dogoritor, la prăşit. Dar Valeriu Gafencu trăieşte, din nou! Şi odată cu el, spiritul adânc-românesc, smerit şi cutezător.
N-am făcut decât să redeştept. Dar e de ajuns?
